facebook
Connect with us

Dr. Vasile Astărăstoae: O versiune creștinizată a Jurământului lui Hipocrate. Medicină și creștinism (VI)

Published

on

    RTnews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!      

Din antichitate până în prezent, toate societățile s-au confruntat cu provocări de sănătate care au determinat formarea de grupuri de vindecători și dezvoltarea unor codurilor de etică pentru a guverna tratamentele pe care le-au oferit. Jurămintele medicale și codurile de etică îmbină preceptele morale, comportamentul normativ și îndatoririle sociale ale civilizației în care sunt utilizate și se schimbă pe măsură ce apar noile terapii medicale și probleme sociale.

 Începând din Evul mediu timpuriu și până la secularizarea societății, în Europa, etica creștină a influențat etica și deontologia medicală din punct de vedere ideologic, moral, dar și din punct de vedere al legislației și a funcționat pe principiul legii morale naturale. Teologia Bisericii acceptă realitatea legii morale naturale, care are un caracter general și necondiționat și stă la baza tuturor normelor juridice și etice. Legea morală naturală este baza universală a viații morală a omului și a societății. Realitatea legii morale naturale ne convinge că morala personală a indivizilor, întruchipată în cultura morală atât a societăților tradiționale, cât și a celor noi, nu este doar o acoperire accidentală aruncată asupra vieții istorice a omenirii, este un element fundamental, profund și misterios, baza ordinii mondiale a vieții umane. Legea revelată divin primită de Moise pe Muntele Sinai (Ex., Cap. 19-20) dezvăluie și concretizează conținutul legii morale naturale. Din punctul de vedere al eticii Evangheliei, nu putem numi o persoană perfectă din punct de vedere moral, doar pe baza faptului că nu este un ucigaș, un adulterin sau un hoț. Toate ideile și afirmațiile despre bine și rău, trebuie evaluate în lumina doctrinei despre mântuirea personală și îndumnezeirea ca obiectiv principal al unei persoane.

 Jurămintele creștine medicale au fost întocmite după Jurământul hipocratic și reflectă caracteristicile morale ale medicului.

 De exemplu, o versiune creștinizată a Jurământului lui Hipocrate, de dată incertă (sec. VII – XII), demonstrează clar influența moralei creștine:

    „Binecuvântat să fie Dumnezeu Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos care este binecuvântat în veci! Nu voi păta în niciun fel învățarea artei medicinei. Nu voi da otravă nimănui, dacă mi se va cere și nici nu voi iniția o asemenea sugestie. De asemenea, nu voi da nici unei femei tratament de avort, fie oral sau vaginal. Dar voi preda această artă celor care doresc să o învețe, fără salariu sau angajament.   Voi îndrepta regimul bolnavilor în avantajul lor, după puterea și judecata mea. Îmi voi petrece viața și îmi voi exercita arta în puritate și sfințenie. În orice casă în care voi intra, o voi face în folosul bolnavilor, ferindu-mă de orice răutate, intenționată sau nu, care afectează moartea sau vătămarea, ferindu-mă de curvia cu femei sau bărbați, liberi sau sclavi. Indiferent ce văd sau aud în timp ce exersez sau chiar în timp ce nu  îmi exersez profesia, voi tăce despre ceea ce nu trebuie să fie dezvăluit niciodată, considerând astfel de secrete ca fiind absolut sacre.   Dacă îndeplinesc acest jurământ fără a-l încălca, Dumnezeu să mă ajute în viața mea și în meseria mea și să fiu cinstit în veci între oameni; dacă o încalc și mă sperjur, să am soarta opusă”.

 Acest cod insistă mai puțin decât altele asupra aspectelor corporatiste. Amintește cu fermitate respectul pentru viață (avort, otravă), puritate, confidențialitate. Interdicția de efectuare a intervenției chirurgicale nu apare în această versiune. În general, în textele creștine, care sintetizează prevederi etice medicale, (fie ele jurăminte, instrucțiuni, coduri etc.), se regăsesc următoarele atitudini profesionale: în primul rând, un medic este obligat să se comporte „pur și sfânt” nu numai în cadrul profesiei, ci și în viața personală; în al doilea rând, medicului îi este strict interzis orice încălcare a vieții unei persoane, inclusiv avortul și eutanasierea; în al treilea rând, credința sinceră duce în mod logic la postularea dezinteresului medicului (disprețul pentru bani, conștiinciozitate, modestie, simplitate în îmbrăcăminte etc.). Se observă înălțimea „ștachetei” morale pe care creștinismul o pune în deontologia medicală.

 În ceea ce privește legislația medicală, morala creștină a avut o influență semnificativă. Acest lucru este dovedit de numeroase documente ecleziastice, care conțin anumite interdicții canonice, privind utilizarea manipulărilor ilegale de natură medicală, cum ar fi întreruperea artificială a sarcinii (avortul), eutanasia, interzicerea experimentelor ilegale pe oameni, animale și multe altele. Eutanasia este menționată și de Hipocrate: „… Nu voi da nimănui remediul letal pe care îl cer și nu voi arăta calea unui astfel de plan…”. Sfinții Vasile cel Mare, Grigore de Nyssa introduc anumite reguli canonice, privind avortul, vindecarea, vizita vindecătorilor etc. Sf. Vasile cel Mare scrie: „Cel care a ucis intenționat fătul conceput în pântece este a fi condamnat ca o crimă”. Conciliul de la Constantinopol din 692, spune: „Nu contează dacă cineva ucide un adult sau o creatură chiar la începutul formării sale.” Idei similare au pătruns în legislația seculară a statelor europene în Evul Mediu.

 Flavius Magnus Aurelius Cassiodorus (c. 485 – c. 585) a scris două documente, care descriu îndatoririle medicilor. Unul (Institutiones) oferă îndrumări acelora dintre călugării, care erau și medici. Celălalt, (Variae) reglementa activitățile medicilor din Roma ostrogotă și medicilor casei regale a lui Teodoric (454 – 526). El îi îndeamnă pe medicii laici să-și pună încrederea în arta lor, în timp ce medicii-călugări să-și pună nădejdea în Domnul. Deși Casiodor subliniază că medicii seculari trebuie să fie dedicați artei lor învățate și să aibă în vedere jurământul prin care au fost consacrați, jurând „să urască nelegiuirea și să iubească puritatea”, preocuparea sa majoră este, totuși, corectarea aspectelor negative ale practicii medicale: gelozii profesionale, invidie, refuzul de a împărtăși tehnici cu colegii și ceartă de lângă patul bolnavului.

 Numeroase manuscrise medicale supraviețuiesc din Evul Mediu, inclusiv câteva care se ocupă de etica medicala după apariția breslelor. Principiile de bază ale eticii breslelor medicale medievale au fost că fiecare membru al breslei trebuie: (1) să fie gata să-l ajute pe celălalt; (2) să protejeze bunăstarea și onoarea breslei; și (3) să ajute bolnavii. Ordinea acestor principii este foarte importantă. Breslele erau organizații funcționale, în mod inerent egoiste, menite să promoveze și să protejeze interesele speciale ale membrilor. Erau frății, companii de oameni uniți de cele mai multe ori printr-o activitate economică comună. Bunăstarea și onoarea meșteșugului depindeau de cooperarea reciprocă a membrilor săi. Dacă aceste condiții ar fi îndeplinite, atunci a treia – serviciul prestat sau marfa produsă – ar putea fi livrată efectiv.

 Existau și legislații canonice sau seculare care reglementează obligațiile medicilor.

 Codul vizigoților (secole VI – VII) conține o multitudine de legi, care guvernează practica medicală. Una dintre aceste legi prevede că, dacă tratamentul efectuat pe bază de contract are ca rezultat decesul pacientului, medicul nu va avea dreptul la onorarii, dar nu va fi pasibil de urmărire penală. O altă lege prevedea pedeapsa cu moartea pentru un medic, care a oferit un remediu abortiv.

 Liber Augustalis, promulgat de împăratul Frederic al II-lea în 1241, conține mai multe reguli etice: medicul trebuie să-și viziteze pacientul de două ori pe zi și, la cererea acestuia, o dată noaptea. …Medicul îi va trata pe săraci gratuit și va denunța autorităților orice farmacist care nu pregătește corect medicamentele etc.

 În Assises de la cour des bourgeois (înainte de 1245), optsprezece legi din douăzeci și trei se referă la responsabilitatea medicului pentru practica neglijentă.

 În 1215, conciliul general al bisericii, Lateran IV, a promulgat un decret, care impunea spovedania anuală de către toți catolicii, sub pedeapsa excomunicarii. S-au oferit preoților o serie de întrebări și îndrumări morale, care să fie adresate medicilor și chirurgilor în timpul confesiunii lor anuale obligatorii. Se considera păcat dacă: medicii nu sunt competenți conform standardelor acceptate în profesie, dacă se angajează în vreo experimentare pe riscul pacientului (mai ales dacă experimentează pe săraci), dacă nu reușesc să dea medicamentele potrivite (mai ales dacă fac acest lucru pentru a prelungi boala), dacă nu acceptă doar o taxă „rezonabilă” (determinată de calitatea îngrijirii, munca, diligența și conștiinciozitatea medicului, obiceiul locului și mijloacele pacientului), dacă nu tratează săracii gratuit.

 Martin de Azpilkueta/ Navarrus (1491 – 1586) scria, în 1568, că medicul păcătuiește daca dă orice medicament despre care știe că este dăunător, „chiar dacă îl administrează din milă sau pentru ca îl roaga pacientul.” Afirmația este clară și lipsită de ambiguitate: eutanasia activă este un păcat.

 Loren Carey MacKinney (1891 – 1963) susține că, începând cu secolul al XII-lea, în etica medicală a avut loc o schimbare de spirit – de la monahal la laic, o „schimbare a accentului de la idealuri la considerente practice”, o „dezspiritualizare a medicului”, și o preocupare predominantă privind onorariile.

 Accest lucru se remarcă de exemplu în ceea ce privește asistența bolnavilor gravi. Bernard de Gordon (1270 – 1330) a afirmat că, dacă există puține probabilități de recuperare a pacientului, medicul „ar trebui să încerce să scape de astfel de cazuri, cu condiția să poată face acest lucru onorabil”. Guglielmo da Saliceto (1210 – 1277) se opune unei astfel de abordări și recomandă ca medicul să-și „mângâie pacientul și, cu fiecare ocazie, să-i promită restabilirea sănătății, chiar dacă medicul însuși va considera cazul ca fiind disperat”. El justifică acest lucru pe motiv că acest lucru va încuraja foarte mult pacientul, crescându-i șansele de recuperare. Lanfranc din Milano (c. 1250 – 1315), spune: „O, nenorocit acel medic, care, pentru banii pe care nu poate spera să-i obții, părăsește trupul omenesc aflat în primejdia morții”. În schimb, John Bromyard (1301? – 1352) scrie: „Toți meșterii ar refuza imediat un loc de muncă pentru care i-au fost furnizate materiale nepotrivite. În mod similar, medicul care nu vede nicio speranță de a-și salva pacientul poate refuza”.

 Această schimbare fundamentală a responsabilităților medicilor față de pacienții lor este ilustrată de deciziile unor Papi la cererile medicilor de a intra în preoție. Clement al III-lea (1124 – 1191) a hotărât ca medicul în cauză să-și cerceteze memoria pentru a se asigura că nu a făcut niciodată rău unui pacient, nici măcar din neatenție. Benedict al XIV-lea (1675 – 1758) s-a centrat pe problema că medicii nu pot fi niciodată complet siguri că au folosit în mod constant toate mijloacele disponibile pentru pacienții care au murit sub îngrijirea lor.

 Cu alte cuvinte, preocuparea în secolul al XII-lea era „Ați făcut vreodată rău pacienților prin tratamentul pe care le-ați dat?”. Apoi, până în secolul al XVIII-lea, atenția s-a concentrat asupra prejudiciului: „Ați făcut vreodată rău pacienților nereușind să le dați tratamentul pe care ar fi trebuit să-l acordați?”. Aceste două intrebari evidențiază o schimbare fundamentală atât în sensul responsabilității medicilor față de pacienții lor, cât și în așteptările sociale și religioase, schimbare care a avut loc în primul rând în Evul Mediu târziu.

 O preocupare a eticii medicale a fost înțelegerea relației dintre medic și pacient.

 Paracelsus (1493 – 1541) a fost capabil să o exprime deosebit de clar. Această formă de etică medicală, în care relația morală cu pacientul este înțeleasă ca o componentă esențială ține cont de caracteristicile individuale ale pacientului, recunoscând profunzimea contactelor sale emoționale cu medicul și implicarea acestor contacte în proces de tratament. Principalul principiu moral care se formează în limitele acestui model este „fă bine”, sau „creează iubire”, bunăvoință, milă. Paracelsus a scris: „Puterea unui medic este în inima lui, lucrarea lui ar trebui să fie călăuzită de Dumnezeu și luminată de lumina naturală și experiență; cea mai importantă bază a medicinei este dragostea.” Contribuția sa la etica medicală a fost atât de importantă încât astăzi „modelul Paracelsus” este evidențiat în mod special ca o formă de vindecare în care principiul „a face bine” ocupă locul principal și toate puterile medicului ar trebui îndreptate spre aceasta. După ce a creat imaginea unui medic virtuos, Paracelsus a subliniat cu strictețe contraindicații categorice pentru profesia de medic: „Un medic nu poate să fie nici torționar, nici călău, nici slujitor al unui călău”.

 Idealul a fost extins de medici precum Sir Thomas Browne (1605 – 1682), un medic evlavios care a fost unul dintre primii care a scris despre etica medicală și îngrijirea întregii persoane în cartea sa Religia Medici, John Gregory (1725–1773) medic și moralist reprezentant al iluminismului scoțian sau Sir Thomas Percival (1740 – 1804) cu lucrarea „Medical Ethics, or Code of Practice for the Professional Behavior of Physicians and Surgeons” (1803). Medicul ideal a lui T. Percival este un filantrop care aduce beneficii pacienților și le câștigă recunoștința printr-o atitudine umană și o activitate adecvată. El trebuie să se comporte cu pacienții delicat (și cu femeile – scrupulos de delicat), echilibrat, condescendent.

 Sub această influență creștină, etica medicala rămâne impregnată și în zilele noastre de preocuparea pentru protecția și conservarea vieții umane. Dacă compasiunea descrie atitudinea așteptatărespectul pentru viață constituie criteriul de evaluare a actelor acceptabile sau inacceptabile. Influența moralității creștine este evidentă, fie că este vorba de avort, sinucidere, eutanasie etc. Respectul pentru secret (natural și profesional) este, de asemenea, o valoare importantă. Refuzul minciunii și înșelăciunii se îndreaptă în cele din urmă către transparență în relațiile cu bolnavii și cu cei muribunzi.

 Compasiunea, caritatea, respectul față de persoană, bunăvoința, adevărul, sunt valorile esențiale ale profesiei medicale. Aceste valori sunt marcate cu sigiliul spiritualității și moralității creștine. Este, strict vorbind, o etică a virtuții.

 (va urma)

 Sursa: Astarastoae.wordpress.com

Dan Negru, mesaj dur despre Fritz și ai lui: Zilele astea în Timisoara se inchid școli din cauza frigului din clase!  Când se închid școli, se deschid pușcării!

Published

on

    RTnews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!      

Dan Negru se revoltă după ce actualul primar USR al Timișoarei a aruncat orașul în haos și frig. După ce a provocat înghețul în spitale, inclusiv în materinități, iresponsabilul Fritz, provenit din laboratoarele extremiștilor de stanga germani, a băgat și școlile în criogenie. Iată mesajul lui Dan Negru:

 „Două partide mi-au propus să candidez la Primăria Timișoarei   Am luat-o in râs și le-am spus că prietenii mei din copilărie ar arunca cu ouă după mine.   Zilele astea în Timisoara se inchid școli din cauza frigului din clase!   Când se închid școli, se deschid pușcării!   In 1718 se deschidea in Timisoara prima școală elementară din România. Azi se închide de frig!   Timișoara are unul din puținele licee din lume, Lenau,care a dat doi laureați de premiu Nobel: Herta Muller si Stefan Hell.   Orașul cu doi laureați de Nobel care au absolvit aceeași școală își inchide școlile de frig.   Asta e breaking news european!   Statul e obligat să asigure dreptul la viață, la sănătate, la educație. N-o mai face!   Statul inchide școli ca să deschidă pușcării!”

 De aproape două săptămâni, Colterm a coborât temperatura de plecare a  agentului termic în rețea, astfel că în apartamente, școli și spitale  temperatura ajunge la 12-16 grade. Colterm are datorii de aproape 300 de   milioane de lei către ANAF, bănci și furnizorii de combustibil. În  plus, Dominic Fritz are de achitat o amendă de 21 de milioane de euro pentru că nu a  cumpărat la timp certificatele verzi.  

Continue Reading

Rafila: Certificatul cu 3 doze va fi obligatoriu doar pentru călătoriile în UE

Published

on

Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a afirmat, miercuri, că România este obligată să pună în aplicare certificatul de călătorie în Uniunea Europeană, valabil cu trei doze de vaccin Pfizer, Moderna sau AstraZeneca ori două doze de vaccin produs de Johnson&Johnson. Ministrul Sănătăţii a adăugat că asta nu înseamnă că aceleaşi criterii vor fi folosite şi în ţară, unde „trebuie să ţinem cont de măsurile epidemiologice, dar şi să păstrăm funcţionale sectoarele economiei”.

„Noi o să o luăm invers, să vă spun când vom renunţa la cel internaţional, când va exista o astfel de decizie la nivelul UE. Deocamdată avem o recomandare foarte clară a Comisiei Europene. Nu e o recomandare. Este o decizie, ca să ne înţelegem, pe care trebuie să o aplicăm. Şi la circulaţia în spaţiul Uniunii, deci cetăţenii din UE care trebuie să aibă un certificat care să includă vaccinarea cu trei doze, în cazul în care au încheiat schema de vaccinare cu mai mult de 270 de zile anterior. Vestea bună, dacă vreţi, este că toţi aceşti cetăţeni ai UE care posedă un astfel de certificat probabil că vor fi scutiţi la nivelul Uniunii, aşa este recomandarea, atât de carantină cât şi de testare. Noi o să îl punem în aplicare cât de repede putem, dar data limită este luna februarie şi, pe măsură ce Uniunea va lua decizia apropo de utilizarea acestui certificat, ne vom adapta şi noi acestor decizii ale UE. Deocamdată, de la începutul lunii februarie trebuie să ne adaptăm şi să utilizăm pentru circulaţia internaţională, nu în interior, un certificat care este valabil cu trei doze sau două doze, după caz, pentru că există şi vaccinare completă cu un singur vaccin, dacă ne referim la vaccinul Johnson şi atunci o să trebuiască şi noi să ne aliniem în aşa fel încât să existe o abordare unică la nivelul Uniunii, dar asta nu înseamnă că vom folosi aceleaşi criterii şi în interiorul ţării”, a afirmat Alexandru Rafila, întrebat miercuri într-o conferinţă de presă când renunţăm la certificatul de vaccinare, cel cu două doze.

Chestionat dacă va fi implementat în România certificatul cu trei doze, dacă în luna februarie se va ajunge la 70.000 de cazuri de infectare, Alexandru Rafila a răspuns: „Eu sper să nu ajungem la cele 70.000 de cazuri în luna februarie, dar nici nu pot să exclud acest lucru”.

„Noi suntem obligaţi de legislaţia UE să îl adoptăm pe cel pentru circulaţia persoanelor în interiorul Uniunii sau pentru cetăţenii Uniunii. În ceea ce priveşte utilizarea în interior, trebuie să luăm în considerare priorităţile de sănătate publică, dar şi celelalte priorităţi care ţin de funcţionarea economiei. Eu am avut o întâlnire foarte bună cu reprezentanţi ai unei părţi a industriei. A fost o întâlnire online care a avut loc ieri şi care a stabilit principiile unei colaborări astfel încât măsurile de sănătate publică să ţină cont de toate elementele care fac funcţională o societate, mă refer la aspectele economice şi sociale. Asta nu e o decizie pe care o ia ministrul Sănătăţii. Este o decizie care trebuie luată la nivelul Guvernului, după consultări cu toţi actorii sociali”, a completat ministrul Sănătăţii.

Continue Reading

Rusia a mărit trupele militare langă Nistru

Published

on

Șeful Serviciului de Informații și Securitate (SIS) din Republica Moldova, Alexandr Esaulenco, a declarat într-un interviu pentru presa ucraineană Glavcom că Rusia și-a mărit efectivele de militari ruși care păzesc depozitului de muniții de la Cobasna.

„În primul rând, vorbim despre regiunea noastră separatistă: vorbim despre stânga Nistrului, vorbim de formațiuni militare ilegale, un grup operativ al trupelor ruse (GOTR), vorbim despre compoziția militară din jurul satul Cobasna. Din câte cunoaștem, protecția acestor depozite este acum întărită și înțelegem că acest factor este unul dintre elemenele-cheie în ceea ce privește utilizarea elementelor destabilizatoare în țara noastră”, a declarat Alexandr Esaulenco, transmite Unimedia.

Exercițiile militare din regiunea transnistreană s-au ales cu comentarii diferite din partea prim-ministre Republicii Moldova, Natalia Gavrilița și ministrului Afacerilor Externe și Integrării Europene, Nicu Popescu.

Dacă Gavrilița spune că Guvernul este la curent cu acestea și „pledează pentru pace și stabilitate în regiunea noastră”, Popescu le califică drept contraproductive, „care vin în contradicție cu legislația”.

„În Grupul Operațional al Trupelor Ruse din regiunea transnistreană a Republicii Moldova s-au desfășurat exerciții pentru pregătirea de luptă.

În total, în acestea au fost implicate aproximativ 100 de unități de echipament militar”, se anunță într-un comunicat de presă al Districtului militar Vest al Federației Ruse din data de 25 ianuarie.

Acestea au avut lov în timp ce tensiunile din Ucraina și Rusia cresc, iar liderii mondiali se declară îngrijorați de situația creată.

Continue Reading
Advertisement
Advertisement

Facebook

Advertisement

Popular