facebook
X
Connect with us

Maica Siluana Vlad – un om mereu viu. Omagiul Părintelui Hariton Negrea

Published

on

      RTnews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice sumă este binevenită. Doamne, ajută!  

  Sicriul cu trupul Maicii Siluana se află depus la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” – Talpalari din centrul  Iașului, informează Doxologia. Credincioși ieșeni dar și din alte colțuri ale  țării și toți cei care au fost apropiați de Maica Siluana pot merge la Biserica Talpalari să se roage pentru odihna sa veșnică. Sâmbătă, 12 iunie, începând cu ora 8.00, la Mănăstirea Frumoasa din Iași   va fi săvârșită slujba Sfintei Liturghii, iar de la ora 10.00, aceasta  va fi urmată de slujba înmormântării săvârșită afară, în incinta  mănăstirii ieșene. La finalul slujbei, trupul neînsuflețit al Maicii  Siluana va fi aşezat spre veşnică odihnă în cimitirul mănăstirii. Maica Siluana Vlad, coordonatoarea Centrului de Formare și Consiliere  „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și stareța Mănăstirii „Sfântul  Siluan Athonitul” din Iași, a trecut la Domnul marți, 8 iunie, la câteva   zile după ce împlinise 77 de ani. Părintele Arhimandrit Hariton Negrea, starețul Mănăstirii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, ctitorită de vrednicul de pomenire Părinte Justin Pârvu la Petru Vodă, ne oferă câteva rânduri în amintirea ei. (RTnews)

 Maica  Siluana Vlad – un om mereu viu Omul,  creat de Dumnezeu și pentru El, urmând chemării Lui, se face un  vas ales al îndemnului, pe care Acesta îl face, celui ce ascultă  cuvântul Lui, cuprins fiind între timpul dintre viață și moarte.  Viața, creată de către Dumnezeu, este între cele două lumi:  una prezentă și alta viitoare, una văzută și alta nevăzută.  Moartea, chip al trecerii de la viața trecătoare la cea veșnică,  este un imbold pentru pregătirea sufletească, deoarece „moartea  cuvioșilor e ca un dar sfințit adus lui Dumnezeu”,  lucru înfăptuit de maica Siluana, murind păcatului a suportat  moartea cea cinstită de Dumnezeu.  Trăind viața după felul bineplăcut lui Dumnezeu, în care a avut  ca sprijiin trezvia duhovnicească, căci „dacă suntem treji vom  reuși mai mult noi înșine, decât cu rugăciunile altora”,  maica Siluana s-a dedicat lucrării dobândiri Duhului Sfânt, după  cum găsim în relatările ei: „Eu cred că Duhul Sfânt este Cel  Care mă face pe mine să fiu cu adevărat altcineva decât tine și  numai în Duhul Sfânt eu pot să fiu cu adevărat altcineva decât  tine.”.  Astfel faptele, pe care maica Siluana le-a săvârșit în timpul  vieții, au fost o pregătire pentru întâlnirea personală cu  Dumnezeu, fiindcă „cei ce voiesc să-și predea spre sfințire  sufletele lor lui Dumnezeu și Tatăl, prin mijlocirea lui Hristos,  trebuie să fie eliberați de orice prihană”.

 Am  colaborat cu maica Siluana Vlad în perioada  2009-2013, când ea era stareță mănăstirii „Sf. Siluan  Athonitul” din Iași, iar eu eram duhovnic și director al  Centrului Pastoral Durău. Având aceeași dorință de a ajuta  tineretul țării de a-L găsi pe Dumnezeu, pentru a-L face prezent  în viața lor și pentru ca aceștia să crească într-un anturaj  al Bisericii, am lucrat împreună la taberele de copii din clasele  IV- VIII, pentru „că în această Biserică este izvorul Harului  și această Biserică este cea care mă trimite pe mine, sau pe  tine, sau pe oricare altcineva, la o lucrare apostolică”.  Considerând că acești copii trebuie să fie sănătoși atât  sufletește, cât și trupește, a căutat rana din sufletul lor,  pentru că „Dacă sufletul nostru este bolnav, și relațiile  noastre sunt bolnave.”;  această activitate făcând din ea un iscusit asistent și consilier  duhovnicesc, deoarece a încercat să-i facă fii ai lui Dumnezeu  (Ioan 1, 12). Calitățile ei duhovnicești, experiența ei în  psihoterapie argumentează faptul că nu a considerat vaccinurile o  soluție pentru copiii și tineretul din țara noastră și din  întreaga lume, din acest motiv nu am întâlnit între sugestiile ei  referințe provaccinuri anti COVID-19, deoarece copiii rămân la un  risc scăzut de infectare și nu pot fi considerați ca elemente  pentru experimente medicale. Activitatea alături de ea m-a ajutat să  descopăr dintre virtuțile ascunse în interiorul ei: smerenia cu  demnitate, cuvioșia echilibrată, umor cu folos sufletesc și  puterea de a exprima cuvântul cu sinceritate, direct pe subiect,  îmbrăcat în duhul blândeții. M-am simțit respectat de dânsa și  am observat o atitudine de smerenie și de plecăciune față de toți  arhiereii, față de preoți, față de monahii și monahiile, pe  care i-a întâlnit în viața ei.

 Urmând  sfatul, pe care l-a primit ocrotitorul ei, Sfântul Siluan, „Ține-ți  mintea în iad, și nu deznădăjdui”,  nu s-a lăsat răpusă de smintelile și căderile oamenilor, pe care  i-a întâlnit în lucrarea misionară, ci i-a considerat și i-a  ajutat, punând accent considerabil pe pocăință, care naște  curăția ce trebuie „să fie concomitentă cu umplerea locului  curat cu Dumnezeu și să nu fie cumva ca act separat”.  A fost într-o continuă îndreptare a omului către Dumnezeu, prin  restabilirea relației dintre creație și Creator, motiv pentru care  și-a trăit viața ca o jertfă pentru aproapele, „Pentru că  izvorul bucuriei și izvorul sănătății este înlăuntrul meu,  înăuntru nostru. Nu este niciodată în afară.”.  Misionarismul prin multele publicări de articole și cărți,  conferințele în care a susținut „că Biserica e sfântă, că e  vie”,  au ajutat la formarea duhovnicească a românilor din țară și a  celor care trăiesc în alte țări, din diaspora. Această jertfă  făcută pentru aproapele a fost totodată și o dovadă a dragostei  de Dumnezeu, a dorului de Hristos, și osteaneala de a-i cuprinde pe  toți oamenii în rugăciune, deoarece „fără chemarea Duhului  Sfânt, pe care mi-L trimite Cel ce mă trimite la aproapele, relația  mea cu acela rămâne relație omenească, iar faptele mele vor fi în  numele meu și spre slava mea”.  Iubitoare de țară și de români, a cuprins în rugăciune și  românii din diaspora, conștientă fiind că păcatele  neamului au o strânsă legătură cu păcatele fiecărui individ în  parte, pentru aceasta Dumnezeu îngăduie suferința uneori la nivel  național, pentru a curăți neamul de greșelile făcute de fiecare  viețuitor al țării.

 Calitatea  și unitatea ei cu viața duhovnicească, având în vedere  problemele de sănătate, nu s-a lăsat copleșită de boală, ci a  făcut din ea o armă duhovnicească pentru a spori duhovnicește.  Fire ascetică, a pus mare accent pe trezvie, pe păzirea minții de  vicleșugul gândurilor, considerând că taina mântuirii constă în  abilitatea omului de a pricepe „că toată răutatea vine prin  gând”,  după cum mărturisește și Sfântul Ioan Casian că „atunci când  vin în inima voastră gândurile cele rele scoateți-le afară cu  mânie, iar după ce le veți fi scos, aflându-vă pe un pat al  liniștii sufletului, pocăiți-vă”.  Se poate purta un respect pentru viața ei, deoarece asumarea  suferinței a fostul modul ei de a întâmpina moartea: „Durerea  este ultimul lucru viu rămas în mine care strigă după Dumnezeu  Treime, după Dumnezeu Iubire, după Dumnezeu Care vine… dacă merg  pe firul durerii, voi ajunge Acasă.”.  A îndurat boala și urmările ei cu nădejde în Dumnezeu, știind  că „să fii încercat cu chinuri și să lupți până la moarte,  în fața tuturor acestora să nu te faci neascultător, ci să ai  înaintea ochilor pe Hristos, Care S-a făcut toate pentru tine,  cunoscând că și tu ești dator să te faci toate pentru Hristos,  și vei învinge în toate”.  Împletind dragostea pentru aproapele cu rugăciunea s-a făcut un om  purtător al poruncii lăsate de către Hristos: Mai mare dragoste  decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru  prietenii săi (Ioan 15, 13), convinsă fiind că „Iertarea este  cea mai înaltă formă de iubire, este iubirea lui Dumnezeu făcută  accesibilă nouă.”.  A murit în momentul în care această dragoste a atins apogeul  vieții sale.

 A  iubit și a practicat Sfintele Taine ale Bisericii, pentru că ”o  altă cauză a bolilor noastre sufletești este și necunoașterea  sufletului nostru și a relației lui cu Dumnezeu”.  S-a axat în mod deosebit pe Sfânta Taină a Mărturisirii, ”pentru  că intrând înăuntru nostru și având curajul să ne vedm cum  suntem și strigând la Dumnezeu și împăcându-ne cu noi și  rostindu-ne toate aceste dureri și ascunzișuri în fața lui  Dumnezeu în Taina Spovedaniei, în Taina Vindecării, atunci noi  punem nume răului din noi și îl stăpânim”și pe împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, pentru că  ”noi mâncăm Trupul lui Hristos și bem Sângele Lui și trupul  nostru și sângele nostru se unesc intim cu Trupul Lui și Sângele  Lui și se sfințesc iar noi devenim, potențial, dumnezei după  har”.  Consider Providențial sugestiile răposatei starețe Siluana pentru  o împărtășire mai deasă cu Sfintele Taine în conexiune cu  aceleași sugestii, pe care le-am întâlnit în discuțiile mele cu  Părintele Arhimandrit Justin și doamna Aspazia Oțel, când  abordam discuții despre situația sănătății sufletești și  trupești a oamenilor din primii ani ai secolului XXI. Tind să  concluzionez că Sfintele Taine vor rezolva unele aspecte de sănătate  sufletească și trupească pentru situația contemporană, în care  ne aflăm (demersuri pentru vaccinarea obligatorie a populației),  conștient fiind ”că fără ce aduce Ortodoxia, nu ne putem  vindeca”.  Așa cum personal mi-au relatat Părintele Justin și doamna Aspazia  Oțel, când, în urmă cu 12 ani, îmi vorbeau despre un moment, în  viitor, în care oamenii vor fi obligați de către autorități să  se vaccineze, iar cei constrânși de situații impuse se vor  vaccina. Remediul sănătății lor sufletești și trupești fiind  rezolvat doar printr-o mai deasă spovedanie și împărtășanie,  după predania apostolică și a creștinilor din primele veacuri,  pentru că ”noi avem datoria noastră de a mărturisi dreapta  credință predată nouă de Sfinții Apostoli și de purtătorii de  Dumnezeu Părinți”.  

 Cu  smerenie îmi pun nădejdea în Dumnezeu, că maica stareță Siluana  s-a mutat la cer, în lumina sfinților, deoarece pe parcursul  vieții a urmat chemarea lui Hristos: ”Privește la Mine,  urmează-Mă și vei fi viu. Vrei să fii OM, fii gata de sacrificii.  Crucificatul se va bucura în mod cert de iubire.”.  Va fi adevărată mijlocitoare pentru copii și tineri, dar și  pentru noi, care am gustat din frumusețea vieții și a ortodoxiei  descrise de ea. Toată viața mea o voi pomeni în rugăciunile  personale.

 Veșnică să-i fie pomenirea!

 Arhimandrit  Hariton Negrea, Starețul Mănăstirii Sfinții Arhangheli Petru-Vodă

                         

Advertisement

recente

Advertisement

Facebook

Advertisement

Popular

Copyright © 2021 Romania Today News