facebook
X
Connect with us

Suprema biruință a poeziei “Ridică-te, Gheorghe, Ridică-te, Ioane!” și a Poetului Radu Gyr! La 116 ani de la nașterea sa (2 martie 1905), duhul lui Radu Gyr este viu, în pofida brucanilor care l-au condamnat la moarte!

Published

on

    Poetul Radu  Gyr (n. 2 martie 1905, Câmpulung Muscel – d. 29 aprilie 1975,  București) a fost condamnat la moarte pentru poemul Ridică-te,  Gheorghe, Ridică-te, Ioane!,  numit inițial Manifest. A fost ținut în „CELULA MORȚII”,  izolat timp de nouă luni,  fără a fi anunțat  că pedeapsa i-a fost comutată  la 25 de ani de temniță grea.

  Ura Haitei  kominterniste împotriva poetului a fost și este una totală. După  23 august 1944, ziarul Scânteia, aflat sub direcția agentului KGB  Silviu Brucan, cerea condamnarea la moarte a poetului. În procesul  intentat de Tribunalului Poporului (organ de executare al Partidului  Comunist din România), acuzatorul public Alexandrina Sidorovici,  soția lui Brucan, încearcă să-l umilească  pe marele melod al românilor, devenit pentru ocupant „criminal  de război”,  deoarece susținuse și luptase în războiul pentru reîntregirea  României, ciuntite în urma Pactului Ribbentrop-Molotov. Ziarele  bolșevice îi declarau„moartea civilă”,  autorul a fost intezis în „principiu”, întreaga  sa operă a intrat sub interdicție, așa cum s-aîntâmplat și cu opera altor  mari creatori români: Octavian Goga, Mihail Manoilescu, Mircea  Vulcănescu, Nichifor Crainic și alții. În timpul detenției  politice, unde a fost supus unui regim de exterminare fizică și  psihică, a fost declarat mort, fiind dus pe targă la morgă.  Dumnezeu a vrut ca un doctor, și el fost deținut politic, săși  dea seama că nu este mort și să-l  salveze de la aruncarea în groapa comună de la închisoarea Aiud.

 Moartea”  lui Radu Gyr a fost deviza kominternistă. Dar planul divin a fost  altul în ce-l privește  pe Poetul suferinței românești. A supraviețuit regimului de  detenție și a mai trăit 12 ani, punând pe hârtie poeziile  compuse în închisorile comuniste. Fiica sa, Simona, eliminată din  facultate de Alexandrina Sidorovici (din poziția de decan!), a  reușit să publice integralpoeziile care au adus lumină și mângâiere în catacombele  comuniste. Foștii deținuți politic au răspândit mai departe  aceste comori de gând și suflet creștin și românesc, pătrunse  în sufletele românilor, care îl cântă și îi recită versurile.  Împotriva morții programate de Haită, Duhul lui Radu Gyr este viu!  

 Citiți versurile și ascultați cântarea, urmate de mărturiile mărturisitorilor din temnițele bolșevice despre Apostolul Închisorilor, Radu Gyr:

  

 RIDICĂ-TE,  GHEORGHE, RIDICĂ-TE, IOANE!      

 Nu  pentru-o lopată de rumenă pâine,   Nu pentru pătule, nu pentru  pogoane,   Ci pentru văzduhul tău liber de mâine   Ridică-te,  Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău  curs prin șanțuri,   Pentru cântecul tău, țintuit în  piroane,   Pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,   Ridică-te,  Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâșnită-n  măsele,   Ci ca să aduni chiuind pe tăpșane   O claie de zări  și-o căciulă de stele,   Ridică-te, Gheorghe, ridică-te,  Ioane!

Așa ca să bei libertatea din ciuturi   Și-n ea să  te-afunzi ca un cer în bulboane   Și zarzării ei peste tine să-i  scuturi,   Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

 Și  ca să-ți pui tot sărutul fierbinte   Pe praguri, pe prispe, pe  uși, pe icoane,   Peste toate ce slobode-ți ies  înainte,   Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te,  Gheorghe, pe lanțuri, pe funii,   Ridică-te, Ioane, pe sfinte  ciolane,   Sus pe lumina din urmă-a furtunii,   Ridică-te,  Gheorghe, ridică-te, Ioane!

 În biografia lui Radu Gyr, întocmită de  un grup de foști deținuți politic, coordonați de poetul Aurel  Constantin Dragodan, stă scris: „S-a spus că poezia lui Radu Gyr  a alinat, în cel mai înalt grad, suferințele deținuților  politici, constituindu-se într-o hrană spirituală de neînlocuit  pentru aceștia. Opera poetului – scrisă mental în închisori și  transmisă prin alfabetul Morse – face astăzi parte din tezaurul  cultural al țării, însă-i prea puțin cunoscută. Ne facem o  datorie de onoare în a contribui la acțiunea de restituire a  acestui martir al spiritualității românești, care și-a petrecut  aproape o treime din viață în lagăre și pușcării. Începem  prin a-i prezenta câteva date biografice, comunicate de fiica sa,  doamna Monica Popa. Radu Demetrescu s-a născut la 2 martie 1905, la  Câmpulung Muscel. La vârsta de 3 ani, se mută cu familia la  Craiova, unde tatăl său, actorul Coco Demetrescu, fusese angajat la  Teatrul Național. Elevul urmează cursul primar și pe cel secundar  la Liceul „Carol I”, terminând strălucit, în anul 1923. Scrie  versuri de la vârsta de 10 ani, pentru ca la 14 ani să dea la  iveală poemul dramatic „În munți”. Datorită faptului că  începuse să publice epigrame, care nu prea conveneau directorului  liceului, a folosit pseudonimele Radu Gruiu (de la dealul din  împrejurimile Câmpulungului) și apoi R. Gyr. În perioada  1923-1927 urmează cursurile Facultății de Filosofie și Litere din  București, devenind întâi asistent, apoi conferențiar universitar  la catedra de Estetică Literară și Literatură Universală,  stabilindu-se definitiv în Capitală. Din 1937 începe suferința  detențiilor: sub Carol al II-lea este internat în lagăr, pentru ca  regimul antonescian să-l condamne, să-l amnistieze și apoi să-l  trimită forțat pe front, cu toate că era reformat medical. În  1945 este încadrat în „lotul ziariștilor” și condamnat la 12  ani, revenind acasă la începutul verii lui 1956, pentru ca după 2  ani să fie iar considerat „dușman al poporului” și condamnat  la moarte, pedeapsă comutată la muncă silnică pe viață; la 20  mai 1963 a fost grațiat. S-a stins din viață la 29 aprilie 1975,  ca urmare a unei congestii cerebrale, după ce trupul îi fusese  măcinat de boli: hemofilie, ulcer duodenal, leziuni pulmonare ș.a.,  ca urmare  a condițiilor inumane în care a fost nevoit să  trăiască. Radu Gyr a publicat următoarele volume de poeme:  „Liniști de schituri” (1924), „Plânge Strâmbă-Lemne”  (1927), „Cerbul de lumină” (1928), „Stele fără leagăn”  (1936), „Cununi uscate” (1938), „Corabia cu tufănici”  (1939), „Poeme de război” (1942), „Balade” (1943); din  creația lui mai fac parte piese de teatru în versuri, studii și  eseuri literare, poezii și povești în versuri pentru copii,  traduceri din Verlaine, Baudelaire, Goethe, Jammes, balade populare  iugoslave etc”. (Sursa biografiei: lucrarea Poeți  după gratii, editată de Mănăstirea Petru  Vodă)

  Mărturisitorii  închisorilor comuniste despre Poetul închisorilor, Radu Gyr

  

 Părintele  Justin Pârvu: „Dacă nu erau poeziile lui Radu Gyr și ale lui  Nichifor Crainic, se pierdea foarte mult din esența martirilor și a  celor care au trecut prin închisorile comuniste din România. Toate  astea au menținut duhul puternic al tineretului, al unui neam  întreg! Duhul lor era atât de puternic în esența țăranului  nostru, a omului nostru legat de viața frumoasă, de codru și de  morții noștri. Numai așa s-a format rezistența la comunism în  anii 1947-1950. În închisoare, pe lângă rugăciunile puternice,  au fost poeziile frumoase ale lui Radu Gyr și ale altora care au  scris ca și cum ar fi scris o rugăciune. Dacă s-a menținut viața  spirituală acolo, în închisoare, a fost datorită poeziilor lui  Radu Gyr”.

  Mărturisitorul Nicolae  Purcărea: „Unul  din stâlpii de lumină care ne-a călăuzit în închisoare a  fost Radu  Gyr.  Lui ar trebui să-i ridicăm un monument până la cer, pentru că el  a fost acela care ne-a întreținut spiritual și ne-a insuflat în  permanență nădejdea, dar nu numai atât. El era acela care ne-a  ținut cât mai aproape de Dumnezeu, ne-a ținut cât mai aproape de  spiritualitatea românească. Poeziile lui au fost medicamentul cel  mai important care ne-a ținut în închisoare. Radu  Gyr a  fost pentru noi un monument care ne-a adus și bucurie, și nădejde,  și care ne-a îmbărbătat în permanență”.

  Mărturisitoarea  Aspazia Oțel Petrescu: „Radu Gyr a fost creștin și toată poezia  lui este de o trăire creștină profundă. Și este o trăire  afectivă. Vedeți, Mântuitorul cere o credință caldă, o credință  care trece prin inimă. Iisus bate la ușa inimii noastre.  Creștinismul lui Radu Gyr nu este cerebral, este afectiv. Este  profund, este trăit, este simțit. Noi, cei din închisoare, ne  aducem aminte de clipele când i-am învățat poeziile plângând.

 Dacă  Iisus a spus că oricine întoarce pe cineva în numele Lui de pe o  cale greșită, Apostol se va numi, oare cum se va numi Radu Gyr care  a scos atâtea suflete din disperare? De câte ori trebuie să se  numească Apostol numai pentru acest fapt? Pentru că el a ajutat „n”  număr („n” înseamnă infinitul în fond, un număr de necuprins  cu imaginația). Un număr de necuprins de deținuți au aflat în  poezia „Iisus în celulă” posibilitatea de a-și găsi în palme  urmele cuielor Lui. Oare puțin lucru este acesta?”

  Mărturisitorul  Ilie Tudor: „Pe lângă rugăciune, lumina poeziei lui Radu Gyr a  fost liantul care a legat inimă de inimă, suflet de suflet, ca  zalele lanțurilor care ne rodeau gleznele. Versul lui se trăia. Era  pentru noi haină și hrană, apă și căldură. O strofă – două  ne luminau ziua, ne încălzeau noaptea, ne umpleau gamela. Eram  bogați. În vremea aceasta el, topit de foame, ros de boală,  înconjurat de ură, scria. Scria în cap, în capul pleșuv înainte  de vreme, izbit de pereți, de frig, de mizerie. Memoria lui Radu  Gyr? N-am termen de comparație. Fremăta celularul și Zarca de la  Aiud de ceea ce Dumnezeu îi dăruise din belșug: hrană pentru  suflete strivite, hrană pentru minți secatuite de lipsa de  informație, de posibilitatea de a fi de folos”.

  

Advertisement

recente

Advertisement

Facebook

Advertisement

Popular

Copyright © 2021 Romania Today News